`Adu-ți aminte! `

Adu-ți aminte, din ce Har.
Încet, încet te-ai îndepărtat.
Când erau puține lucruri.
Știai cu Domnul să te bucuri.

Era în vas, puțină făină.
Dar, Inima de Credință, plină.
Strigai la Dumnezeu, de aproape.
Chiar și în zi, dar și în noapte. .

Știau pe-atunci că Bucuria.
Este ca să ai Mântuirea.
Înțelegeau, trăind Cuvântul.
Așa trăia, de mult, Creștinul.

Nu se urau frate pe frate.
Se ajutau, chiar pân la moarte.
Înțelegând că lângă ei.
Era Isus Hristos, un Miel mai Sfânt.
Dintre toți pe-acest pământ. .

Adu-ți aminte, rugăciunea.
Ce din inimă înălțai.
Și cum la acasă Rugăciunii.
Tu mereu te prezentai.

Adu-ți aminte de Puterea.
Ce purtai mereu în tine.
Și nu putea, nicicum, satana.
Să te-oprească de la bine.

Adu-ți aminte când erai.
În ochii tăi, un om Smerit.
Și se vedea Isus prin tine.
În toate era El, Proslăvit.

Adu-ți aminte și te-ntoarce.
La vremea unde L-ai lăsat.
Pe Isus Domnul Vieții.
Și-acum ești singur și-a apăsat.

Ooo, dar de ți-ai reveni, creștine.
Și-ai merge cu Isus mereu.
Să se vadă Domnu-n tine.
Să spui că ai un Dumnezeu.
Ce șterge lacrimi și Suspine!

`Amin! `

> `Lăudat să fie Domnul meu Isus Hristos și Puterea Duhului Sfânt! `